hai fiinţă ...

hai, să te învăț diminețile și ce este viața
să te trezești într-o lumină caldă,
să vrei și alte dimineți
să iți spun numai cuvintele pe care ai visat să le auzi
orhidee în dar să primești mereu, mereu în alte culori
secunde, minute și ceasuri, clepsidre să stea
ziua să-ți fie deplină și vis
să vrei și alte zile
să afli, serile, nopțile, ochii albaștri
buze cărnoase, șuvițe de galben, tu, albă făptura ...
mâini întinse ce apucă emoții
să simți cum aerul proaspăt al nopții
pătrunde prin fereastra deschisă
să vrei și alte nopți... senine

Desen, cu maci şi albăstrele

am aşezat pe masa asta
sălbăticia de pe câmp
să-ti placă aşadar...
urmează stele de pe cer
pe lânga ele aşezate
sclipiri să genereze
un fel de far ...

Determinare

             Candelabrul se legăna tot mai tare, în câteva secunde distanța de pendulare se mărise considerabil. Pereții camerei crem tremurau sub tensiunile create de mișcarea scoarței terestre. Un zgomot infernal și sec amestecat cu lătrături, cotcodăcit, guițat pătrundea prin fereastra deschisă iar lichidul transparent și dens al acesteia vibra parcă în contratimp cu vuietul din depărtare. Înspre apus soarele roșiatic își vedea liniștit de drum printre norii cenușii iar vântul legăna frunzele arborilor de pe marginea drumului. Șifonierul alb cu marcaje negre pe margini se mișca scurt într-o parte și alta.
         -Repede Ionuț, stai în cadrul ușii dinspre hol... dar repede până se liniștește.
    Surprins acesta rămâne pe scaunul său, iar masa care se îndepărta ritmic, scârțâia distorsionat și tacâmurile se îndreptau în același ritm spre margine.
        -Nu pot sa mă mișc, nu pot, nu pot... striga, încercând să se ridice.
Odată ajuns în cadrul ușii Ionuț se prinse cu ambele mâini de lemnul vopsit în alb și se ținea tare.
       -Gata, gata, bine că nu a fost mai rău. Să nu se fi întâmplat ceva cu Victor... zice Maria din cadrul celeilalte uși, cea dinspre dormitor.
    Ionuț ieșise din locuința iar Maria se grăbi să îl urmeze. Pe trotuarul asfaltat apăruseră deja câteva pete transparente de nimic. Cei doi fugeau acum înspre locul în care știau că îl vor găsi pe Victor. Lăsau în urmă arborii și iarba, rondurile cu panseluțe mov, roșii. Obrajii rotunzi ai lui Ionuț se înroșiseră din cauza efortului depus. Vârâ mâna în buzunarul pantalonilor de catifea raiată și scoase o cutie din plastic care avea câteva butoane circulare și hexagonale albastre și începu să le apese în ordinea știută numai de el. La colțul străzii apăruse un aparat de zbor de formă cubică, cu două locuri care se deplasa înspre cei doi. Apăsând butonul verde aparatul își desfăcu una dintre laturi și cei doi au plonjat în interiorul luminat cu leduri albastre. Pupitrul cu comandă vocală și-a aprins semnalizările și aștepta comanda.
       -Sus ! Zise scurt Ionuț
   Cubul s-a ridicat cam la nivelul unui stat de om și a rămas așa așteptând o alta comandă. Între timp strada dispăruse de tot. Cei doi respirau într-un ritm alert încă. După o discuție scurtă Maria tastează locația iar Ionuț confirmă comanda și aparatul acceleră înspre destinație. Fără să mai bată la ușă au intrat în incintă. Victor câștigase prima rundă a jocului pe care îl plănuiseră în urmă cu două luni și de care Ionuț și Maria au uitat complet. Râzând își strânse pumnul cu degetul mare ridicat înspre cerul verde al lumii cu jocuri.

umbrele

cad frunze e o toamnă frumoasă.
am fost in parc ...
dar se poate să ajung şi măine
ce frumos se leagănă frunzele în vântul domol
se văd încă trandafiri uitaţi
printre frunzele lor aproape înegrite
doar luna serii luminează şi un felinar partea dinspre cer
pe furiş umbrele se întind nefiresc
ţi-am spus că la noi este oraşul fără umbre ?
sunt scurte şi abia se disting
în parcul tău ce fel de flori sunt ?
copaci groşi cu scoarţa crestată ?
te şi văd umblând pe alei cu pălărie purtând
o umbrelă închisă în mână

cadru

tu cadru din peliculă
atingerea ta albă extinde limite
carnea se încrețește pe trup
clavicula iese din piele

globule verzi se zbat parcă nesătule
irişi ocupă un spațiu mai mare
se ondulează sfera de influentă
deocamdată atât.

utopie sentimentală

       Știm cu siguranța când am găsit partenerul ideal. Poate este prea mult spus ideal pentru că utopia sentimentală este imposibil de atins. Însă. Două persoane care se plac au foarte multe în comun cel puțin ca nivel de reprezentare a realității în conștiință. Totuși uneori intervine lupta pentru supremația gândirii. Fiecare crede că are un coeficient de inteligentă superior și încearcă să se impună ca nivel de gândire deținând numai o parte din adevăr, de fapt emoțional. În acest caz este de preferat o despărțire chiar dacă de o parte sau alta dureroasă, indirect reflectată dar și ca părere de rău în sensul neînțelegerii la nivel de inteligentă al partenerului a faptului că nu supremația gândirii sentimentale proprii este superioară. Știm că persoana este cea potrivită dacă în scurt timp se ajunge la discutarea logică a subiectelelor controversate.

tratează cu respect

Într-o relație incipientă partenerul este cel căruia putem tinde să-i spunem orice și să-i cerem orice, asta nu înseamnă că este singura ființă care există și în consecință nu trebuie să facem din ea scopul vieții în orice condiții și chiar dacă nu ne tratează cu respect. Nu trebuie să ne mulțumim cu mai puțin decât credem că este necesar iar necesitățile sunt în funcție de fiecare persoană. În toate cazurile se va găsi un partener potrivit pentru fiecare. Nu merită să facem sacrificii de niciun fel pentru nimeni oricât de bun, grozav, sau minunat pare să fie. Este de preferat să fim singuri iar ideea că pierdem partenerul nu trebuie să ne creeze o stare de disconfort sentimental, pentru că de fapt nimeni nu rămae singur, excepție sunt doar cazurile benevole și absolut toți oamenii au calitățile necesare să atragă în viata lor partenerul mult visat.

Mică, concluzie :
         Decât înlănțuire mai bine în căutarea mulțumirii depline...

puncte de vedere

          Comportamentul personal, în sensul găsirii unei persoane de sex opus, nu trebuie să afecteze în niciun fel modul propriu de viaţa. Persoana pe care o căutăm, va pătrunde fără să ne dăm seama în anturajul nostru. Tot ce trebuie să facem este să acceptăm asta atunci cănd suntem siguri, pentru început, că este persoana care are suficiente puncte de vedere în comun. În niciun caz nu este normal să ne facem griji pentru modul în care o să cunoaştem persoana respectivă, pe stradă, în tramvai, la supermarket sau în concediu etc... Oricum ar fi ,nu încercaţi să schimbaţi nimic din ceea ce vă caracterizează, pentru că tocmai aceste caracteristici l-au făcut pe celălalt să se apropie. Percepţia ta despre cum ar trebui să fii din perspectiva celuilat este de cele mai multe ori falsă.

Mică concluzie :

         Un început nu poate exista dacă nu vă lăsaţi un pic "duşi de val" aşa, în general, poate pentru că acum este vară...

conjunctură

      Am încercat de nenumărate ori să îmi dau seama ce șanse sunt în sensul atingerii unor obiective. Chiar mai mult. Presupunerile și pronosticurile făcute în diferite ocazii de acest fel, de multe ori nu mă lăsau să ațipesc, de somn nici nu putea fi vorba. De obicei previziunile nu se pot controla, cel mult se pot influența, asta în cazul în care pârghia necesară este la îndemână. Chiar și evoluția conjuncturilor este aleatoare. Cel mai bine este să fixez un obiectiv și să îl ating indiferent de ipoteză. Fabulos ! Așa am constatat !

stare iniţială în caietul amintirilor

câteodată îmi notez sub semnătură
cât este
ce se poartă
gradul de egalitate al comparativului
situații similare
să nu apară mai presus de altceva
umbrele rotite artistic în furtună
sclipiri pictate cu lumina
toate le notez ...
regulat răsfoiesc același notes
începând cu același colț
până se tocește hârtia şi freamătul surd dealtfel
devine imperceptibil,
apoi, niște liniște sau altul.

dezgust şi bucurie

mă înjură vremea cu umezeala ei
căldura stoarce stropi mai sărați
pe frunte se scurg jeturi de aer condiționat
glanda pineală geme frustrată
automobilul negru parchează scurt
pietrișul aleii se deformează sub presiunea pantofilor negri
ecoul creat artificial dispare în frunzișul gardului viu
trei mii de milimetri de HEB alunecă în neant
un vis în vis dar ah !
deasupra doi ochi migdalați îmi mângăie licărul ochilor
niște sâni se leagănă apetisant deasupra pieptului meu
chipul care mă privește se descongestionează
un zâmbet fugar definește noi linii expresive
imagini și plăcere !

un fel de joc cu pornire forţată

motorul toarce în surdină
cursa începe în câteva minute ce par veșnic să fie
husa moale urmărește rotunjimile corpurilor așezate
hai să ne mișcăm trupurile înainte și înapoi
scârțâituri scurte apăsate ...

să pornească.

răspuns

este întuneric, negura învăluie lucruri
cele treisprezece grade se simt ca la douăzeci
în liniște o ploaie caldă răpăie constant
prelungirile ferestrei se pierd în interior
este ora trei şi zece minute
anticipând cutele canapelei deformate
mă așez lângă o stare fundamentală de satisfacție
ca răspuns, două emoții pozitive mă cuprind
exprimând peiorativ dezacordul cu afirmația
întrebările încep să capete sens
propunerea îşi face loc indecent
admirația, dorința, satisfacția
amestecate rezultă iubire
aceasta se introduce în centrifugă, apoi se mixează iar.

ah!, e lună plină

să nu îmi pui întrebări
fără sens nori prinşi în vărtej
tăinuiesc lună şi stele
în alt chip aș sparge în două astrul
pentru tine luceferi de pe cer
ți-aș pune la picioare
în spectrul lor buchet
și vin în dar ți-aș oferi
instantaneu ...

cumpănă între ani

colindă cânți
îmi place atât de mult
sărutul tău vibrează
în altar
în veșnicie
sufletul e prins
în pielea goală

primești colinda ? 
la mulți ani !

datina toarce la poarta, ta
rezonanța își iese din piele
pene trepidează în vene
între
un final de an
și un început...
plin de trăiri extreme