teama

mă tem să fii a mea
pierderi neprogramate întunecă
ziua își strânge mugurii
noaptea luminează căi neatinse
încă buzele tale cărnoase sărută
amintirile pierdute poate ...
dar, așteptarea să nască
dintr-un gram de infinit promis
din suflet, cerebral sau din greșeală
dragoste


așezat pe canapeaua șansei
șlefuiesc piatra cu trudă
împart praf sclipitor rezultat


aproape matematic cerul
își scutură visul și geme alb
iarna