Seara

        E duminică seara. Zboară... da, cuvântul albastru, zboară. Cu lanterna aprinsă încerc să-mi dau seama ce e dincolo de strălucire. Imaginația, mă face să întrezăresc urmarea. Cât adevăr ? Câtă minciună ? Cine știe ? Cine știe ! Ce va urma... albastru ? Mă joc, îmi plac cuvintele evident și uite ! Ce-a ieșit. În orice caz cuvintele vor ajunge într-un final la destinație. Destine... spun și eu așa de dragul jucăriilor. S-a întâmplat ceva ? Sper că nu, biții suportă orice chiar dacă pare ciudat destinul... Privirea ta e caldă, visul aievea, se cântă...