sâmbătă, 15 iunie 2013

poem slabist cu nuc

nuca a căzut din arborele vieții
își arată părțile albe
printre bucăți de coajă
cu fire încrețite
un tub din lemn lucios
dă-mi altul că asta nu e bun
frecat îndelung
poate se aprinde focul
supraviețuirea adie ușor
un praf creț și alb
material complex
pocnind din degete
plămădită o canapea gonflabilă din lemn
s-a spart și nu a rămas decât
cărămizie cameră
material cu existența independentă
inventat subit remarcat

Niciun comentariu: